TERAPIA PRIN MUZICA

Sunetul muzicii

-terapia prin muzică-

„Fără muzică, viaţa ar fi o eroare. Ea este forţa invizibilă care ne farmecă, ne mişcă până la lacrimi, ne apropie unii de alţii si ne îmblânzeşte.” Friedrich Nietzsche.

Albert Einstein cântând la vioară

« Muzica ocupă un loc foarte important, să nu spun chiar esenţial, în viaţa mea… îmi permite să mă concentrez… inspir » (Albert Einstein – dialog cu Pierre Masson)

Interacţiunile muzicii cu societatea pot fi văzute de-a lungul istoriei. Fiecare cultură care a existat pe pămant a avut sau are o legătură strânsă cu muzica. Muzica pare a fi omniprezentă. Influenţa muzicii asupra societăţii poate fi clar definită în zilele noastre... l-a ajutat pe Thomas Jefferson să scrie Declaraţia de Independenţă, pe Einstein să conceapă teoria relativităţii... 

Ne calmează, favorizează concentrarea, stimulează memoria, facilitează inţelegerea limbajelor… Ştim de mult timp despre efectele benefice ale muzicii. Astăzi, experţii ne explică “DE CE?”

Acum 5000 de ani, Hong Fan, un vraci chinez, explica legătura dintre notele muzicale şi viscere, precum şi cum ele „produc sentimente profunde, schimbă obiceiuri şi vindecă bolnavii”. În Occident, trebuia să aşteptăm pană în anul 1950 pentru ca muzicoterapia să apară într-o manieră formală. Foarte curand, specialiştii făceau distincţie între muzicoterapia „receptivă” (influenţa muzicii ascultate, forţa sa sugestivă, chiar transformatoare), şi muzicoterapia „activă” (improvizarea sonoră). Astăzi, cercetătorii au descris noi metode specifice în tratamentul autismului infantil, psihoze, depresie, etc. De aceea vorbim azi de o „artă a muzicii terapeutice”.

*1* De ce muzica?***

Muzica nu reprezintă un obiect de studiu banal. Radioul de dimineaţă, iPod-ul ce ne însoţeşte până la servici, în maşină, la supermarket, televizorul cu reclame muzicale, în natură... Viaţa noastră este plină de muzică. Peisajul sonor care ne înconjoară este foarte variat. Deseori nu reprezintă o alegere de-a noastră. Este însa sigur, muzica face parte din viaţa noastră de foarte mult timp. 

După cum spunea Charles Darwin, „muzica este unul dintre talentele cele mai misterioase ale omului”. 

*2* Efectele muzicii asupra corpului uman***

În funcţie de tipul de muzică pe care îl ascultăm, muzică relaxantă, liniştitoare sau muzică dinamică, cu un ritm mai alert, efectele acesteia pot fi  liniştitoare, tonice sau depresive. Cercetătorii au descoperit că în funcţie de starea noastră energetică sau afectivă, ascultăm, inconştient chiar, un anumit gen de muzică. Dacă ne simţim epuizaţi, optăm pentru o muzică cu sunete mai intense care să ne redea tonusul energic. Dacă suntem nervoşi sau foarte agitaţi, ascultăm o muzică de meditaţie-lentă.

Explicaţia psihologilor este una perfect plauzibilă: vibraţiile muzicii pot să modifice ritmul bătăilor inimi, pot să modifice respiraţia, tensiunea arterială, tonusul vaselor de sange periferice, schimburile nutritive şi îndeosebi starea afectivă. Muzica “mai usoara” influenţează îndeosebi sistemul nervos parasimpatic, responsabil de refacerea stării energice a organismului, reducând ritmul cardiac. Muzica “mai antrenantă” actionează asupra plexului simpatic, cel care ajută la descărcarea energiei. 

Pentru că s-a demonstrat că muzica influenţează dispoziţia spirituală, în multe tări din lume, muzica este un ajutor indispensabil în tratarea bolnavilor. Si nu ne referim la un tratament neconvenţional, ci la muzica administrată ca şi medicament, în functie de afecţiune. 

Pentru a inţelege mai bine cum acţionează sunetul muzicii asupra noastră, trebuie să ştim că suportul acestuia este aerul. Fie că este vorba despre sunetul unui clopot al bisericii, fie este vacarmul dintr-un ambuteiaj, sunetul exercită asupra timpanului o anume „presiune acustică”. De altfel, toate sunetele au propria lor frecvenţă, vibraţie. Cercetătorii americani au constatat că trimiţând ultrasunete foarte puternice într-un acvariu plin cu apă, putem observa forme minuscule de bule emiţând o luminozitate albăstruie. Acest fenomen de „sonoluminiscenţă” este dovada clară că sunetele exercită o acţiune fizică asupra materiei. Astfel, chiar daca urechea nu percepe, în aparenţă, decât sunetele cu frecvenţa medie, chiar şi cele mai mici sunete au o influenţă asupra corpului nostru. 


În realitate, organismul nostru este o veritabilă orchestră: bătăile inimii, ritmul cerebral, respiraţia plămanilor, viteza de circulaţie a sângelui, vibraţiile celulare, sistemului nervos... O muzică care intră în concordanţă cu ritmul nostru biologic realizează o armonie, relaxare. 


Sunetele care ne înconjoară în viaţa de zi cu zi creează împreuna cu sistemul nervos o comunicare permanentă. Atunci cand anumite frecvenţe exterioare sunt foarte rapide, foarte agresive interpreţii orchestrei corpului nostru sunt perturbaţi, încercă chiar să se adapteze, iar atunci cand nu reuşesc creează „note false” care disturbă buna funcţionare a organismului, ridicând tensiunea şi favorizând apariţia stresului.

Muzica serveşte la comunicare tot la fel de mult ca limbajul, dar ea conferă mult mai multă culoare emoţională şi mai puţină precizie semantică. Muzica are foarte multe în comun cu limbajul. Cu toate acestea, comparaţia devine interesantă cand se studiaza structura cerebrală în interpretarea celor două. Dacă ele coincid sau se suprapun, ipoteza, potrivit căreia muzica nu este fructul adaptării ci un produs colateral, devine mai plauzibilă. Muzica poate să paraziteze în diferitele structuri ale creierului destinate limbajului.

Dacă găsim o porţiune din creier, un circuit destinat în exclusivitate muzicii, atunci va trebui să întelegem de ce muzica a fost selecţionată prin evoluţie.

De exemplu, putem să ne întrebăm dacă muzica a precedat sau acompaniat apariţia limbajului, sau daca cele două competenţe sunt înnăscute aproape în acelaşi timp, pornind de la un „proto-ceva”. 


Pană de curand, pentru a studia şi focaliza funcţiunile creierului trebuia să se aştepte ca cineva să devină bolnav, avand un accident vascular cerebral (AVC) sau să îşi piardă o funcţie specifică. Mai apoi trebuia să se aştepte rezultatele autopsiei pacientului pentru a căuta cauza decesului. Pentru muzică, a fost puţin şi mai dificil, deoarece pentru o descriere clinică şi anatomică clară trebuia să se aştepte ca bolnavul să fie un muzician. 


De asemenea, pacienţii afectaţi de daune în emisfera dreaptă nu erau în stare să recunoască melodiile cantate cu sau fără vorbe. Concluzia ar putea fi că aria limbajului este în stanga, în timp ce cele ale muzicii se află în principal, la dreapta. 

Separarea celor două funcţii a fost studiată de către Diana Deutsch, psiholog la Univ. din California. În 1969, ea a reuşit să demonstreze că memoria muzicală şi memoria verbală sunt două funcţii independente. Caţiva ani mai tarziu, Doreen Kimura, psiholog canadian, localiza cele două funcţii în mod exact. Acesta a supus un grup de voluntari (doar dreptaci) la un test de ascultare de muzică cu o ureche şi, simultan, în cealaltă o voce care enumera numere. Experimentul pune în evidenţă pentru prima dată că memoria muzicală se găseşte în emisfera cerebrală dreaptă. Această idee începea să fie tratată mai apoi în 1974 într-un articol din „Science” de către psihologii americani Thomas Bever şi Robert Chiarello, care au demonstrat că preponderenţa emisferei drepte era întalnită la toţi muzicienii, care reuşesc să înţeleagă şi să recunoască chiar şi un fragment mic de muzică cu ajutorul urechii drepte. Astăzi, ştim că o distincţie între emisfera muzicii şi una a limbajului nu este deloc fondată. 


Numeroase cercetări fondate pe neuro-imagistica o confirmă: muzicienii, confruntandu-se cu exerciţii de recunoaştere melodică utilizează în mare parte emisfera stangă a creierului, non-muzicienii utilizează pe cea dreaptă. Este probabil că pentru memorizarea şi utilizarea eficace a notelor muzicale, muzicienii utilizează şi o parte din competentele verbale. Experienţe în acest sens au fost efectuate cu ajutorul ariilor muzicale modificate, astfel încât s-au introdus note false sau un cuvand eronat. Timpul de reacţie al creierului a fost diferit în cele doua cazuri, iar dacă nota şi cuvântul eronat coincid, reacţiile se cumulează. Putem afirma că există componente ale muzicii disociabile limbajului.

Graţie noii tehnici de diagnostic imagistic, s-a constatat că funcţiile cerebrale precum sintaxa contribue atât în muzică cât şi în limbaj. În timp ce vorbim utilizăm sintaxa pentru a ordona cuvintele în interiorul unei propoziţii. La fel procedăm şi când vine vorba de fraza muzicală, doar că aceasta este utilizată într-o manieră diferită.

Oricum ar fi, astăzi nu suntem  înca în măsură să localizăm o regiune specifică din creier consacrată muzicii. Tehnica imagistică arată mai multe supoziţii a unor regiuni activate de către muzică şi de către limbaj. Contrar, neuropsihologia continuă să caute cazuri clinice pentru a demonstra că există o separare între cele două porţiuni ale creierului. 

***Cântatul este benefic pentru sanatate!***

Vocea este, prin excelenţă, centrul nevralgic al fiinţei umane. Laringele este, de altfel, un sitem complex format din funcţii cerebrale, respiratorii şi digestive, totul fiind legat de emoţii. Ai trac, şi vocea te lasă! Totuşi, acesta este instrumentul nostru terapeutic cel mai eficace. 

În secolul al XVII-a, filozoful englez Thomas Hobbes a murit la vârsta de 91 de ani. Cânta în fiecare seară cu toată forţa, „pentru a prelungi viaţa şi a se pregăti pentru o moarte liniştită”, spunea el.

Astăzi, descoperim o legatură foarte strânsă între acţiunea de  modulare a vocii şi sistemul metabolic. Putem să ne gândim la prelungirea vieţii şi tratarea unor boli fizice şi psihice, prin cântece şi stăpânirea  respiraţiei. „Relaxând tensiunea nervoasă, aceasta ne dă energie, ne calmează şi ne clarifică mintea...”(Pocket, 1993)

În revista „L’effet Mozart” (Editia din 1998), o veritabilă enciclopedie despre puterile muzicii, Don Campbell povesteşte despre cum sunetele i-au salvat viaţa. Victima unui traumatism cranian, RMN-ul îi indica un cheag de sânge de 3 cm. La cei 47 de ani, putea să moară în orice clipă la un eventual AVC. Singura opţiune - operaţia. Pe patul de spital în aşteptarea operaţiei, Don începe să fredoneze încet o melodie, concentrându-şi toată atenţia asupra părţii drepte a creierului. În cateva zile, el începe să se simtă mai bine. Consultat de doctorul său, acesta îi spune să continue să cânte. Trei săptămâni mai tarziu, doctorul repeta RMN-ul şi constata cu mirare că cheagul de sânge măsura acuma numai caţiva milimetri... 

Studiul asupra efectului muzicii asupra corpului şi psihicului, condus de către fizicianul francez Regis Dutheil de la Facultatea de medicina din Poitiers, a demonstrat că celulele aud muzica, existând o interacţiune imediată între starea noastră de psihic şi chimia celulelor noastre.  Au fost efectuate teste pe eşantioane sangvine ale voluntarilor înainte şi după o oră de ascultare de muzica multidimensionala (MMD). Analiza celulară releva o transformare la nivel celulei sangvine. Se observa o creştere a numărului de globule rosii, o hiper-oxigenare a sângelui, precum si o crestere a numărului de neutrofile (globule albe), ceea ce denota o acţiune de curătare a stresului. Dintr-o greşeală, analizele voluntarilor luate înainte şi după ascultarea muzicii au fost uitate în frigiderul laboratorului timp de 3 zile. După 3 zile, s-a observat cum celulele sangvine prelevate după ascultarea MMD erau înca vii, chiar mai mult emanau energie, în timp ce cele prelevate înainte au murit, cum era altfel de aşteptat.

*3* Muzica în primii ani de viaţă***

***Legea „Beethoven’s Babies Bill”***

O jumătate de oră de muzică clasică pe zi este obligatorie  pentru toţi copii din Florida, Statele Unite. Votată încă din anul 1999 şi numită  „Beethoven’s Babies Bill”, legea 660 are ca singur obiectiv de a ajuta pe cei mici de a adormi la ora de siestă şi vizează, de asemenea,  dezvoltarea cerebrală de o manieră armonioasă a bebeluşilor.

Potrivit cercetătorului american Howard Gardner, creativitatea muzicală este o functie fundamentală a creierului, la fel ca şi limbajul şi logica matematica. 

La Centrul de Neurobiologie de Învatare şi Memorie din California, fizicianul Gordon Shaw şi psihologul Frances Rauscher, au condus un experiment pe aproape 50 de copii, cu vârsta cuprinsă între 3 şi 4 ani, repartizaţi în 3 grupe. Timp de 8 luni, primul grup de copii a făcut cursuri de pian şi canto în mod individual, al doilea grup a urmat cursuri de informatică, iar al treilea nu a primit nicio informaţie în mod specific. După program, toţi copii au fost testaţi prin teste de recunoaştere spaţială (puzzle, aranjare de elemente după culori, etc.). Grupul de pianişti a obţinut cel mai bun rezultat, chiar şi decât grupul de informaticieni. Învăţarea precoce a muzicii favorizează dezvoltarea armonioasă a circuitelor neuronale în zonele de reprezentare spaţiala ale creierului. Cei care ascultă muzică înteleg mult mai bine matematica şi alte informaţii care cer creativitate şi logică. Un creier relaxat poate să îndeplinească mult mai bine funcţiile sale normale.

Chiar mai mult decât atât, o echipă de cercetători chinezi au demonstrat că stimulând memoria prin învăţarea muzicii favorizează învăţarea mai rapidă a limbajului. Aceste studii demostrează că încă din primii ani de viaţă, creierul, prin modul său de gândire, de reacţie şi de comportament, nu se construieşte doar cu ajutorul stimulilor vizuali şi ai ambianţei familiale, ci şi prin mediul sonor în care acesta le are pe cele anterior menţionate.  Modul în care acesta este structurat corespunde şi stilului de muzică pe care o ascultă. De exemplu, un creier logic şi analitic se va simţi în elementul său pe o muzică, aşa zisă „intelectuală”. De aceea mulţi matematicieni adoră Bach. Un creier „intuitiv” sau „emoţional” este mai atins printr-o muzică romantică.

În Franţa, acţiunea benefică a muzicii este exploatată în spitalele pariziene Armand-Trousseau şi Necker, unde sălile de preanestezie infantilă au devenit concerte veritabile. Copii, părinţii şi personalul medical manipulează instrumentele, descoperă sunetele, improvizeaza şi ascultă muzică. După aceasta, ritmul un muzician acompaniază copilul până în sala de  operaţie, muzica răsunând pe coridoare, în ascensoare şi redând o atmosfera caldă şi armonioasă.  Muzica îi ajută pe doctori să realizeze anestezia mai bine, iar copii işi revin mult mai usor în urma traumatismelor.

Omul începe să-şi dezvolte un gust propriu pentru muzică încă din perioada de viaţă intrauterină. În primele săptămâni la făt urechea se distinge ca un mic punct, iar de la mijlocul lunii a patra, ea este complet formată ca organ auditiv. Un amănunt uimitor îl reprezintă faptul că după naştere, sugarii îşi amintesc de bucăţile muzicale pe care le-au ascultat atunci când se aflau în pântecele mamei. Faptul a fost confirmat de un experiment efectuat cu un grup de nou-născuţi, în clinica Baudeloque din Paris. De câte ori auzeau o piesă ce le era cunoscută, bebeluşii sugeau din biberoanele lor cu o expresie de satisfacţie.

Părinţii ar trebui să reţină totuşi un lucru: nu este indicat ca sugarii să fie expuşi unei solicitări permanente, prin ascultarea non-stop a programelor de televiziune sau radio. Într-adevăr, nenumărate studii atestă observaţia că muzica grăbeşte dezvoltarea creierului, dar principiul este valabil doar în cazul muzicii clasice, nu şi pentru muzica "la modă". Gravidele relatează că pruncii lor încă nenăscuţi reacţionează cu nelinişte la sunetele aspre şi puternice, pe când cele armonioase le induc o stare de bine.

Datorită structurii sale, muzica clasică stimulează anumite zone ale creierului mai intens decât alte genuri muzicale. De aceea, în statele americane Georgia si Florida, viitoarelor mame li se pun la dispoziţie, în spitale, CD-uri cu compozitori clasici. În Florida, toate grădiniţele au obligaţia de a oferi preşcolarilor muzică clasică.


Revista "Times" dezvăluie că la muzicieni, anumite arii ale cortexului sunt până la 5% mai mari faţă de cei fără instruire muzicală; că Corpus Callosum (puntea neurală care leagă emisferele cerebrale) este cu 15% mai mare la cei cu o educaţie muzicală din copilărie, şi că cortexul auditiv al unui muzician profesionist conţine 130% mai multă materie cenuşie decât a unui non-muzician”.

***Copii se adaptează mai bine la muzică decât adulţii***

Exista lucruri pe care copii le fac mai bine decât adulţii. De exemplu, ei nu au preferinţe muzicale între game majore sau minore, occidentale sau din orient şi ştiu să recunoască alternanţele chiar dacă muzica provine din culturi îndepărtate de cele ale părinţilor. Astfel, putem afirma că, la fel ca şi în cazul limbajului, noi ne naştem universalişti, capabili să învăţăm şi să preluam orice tip de limbaj, la fel este şi în cazul muzicii.

Dar, totuşi, care este muzica pe care o preferă copii? De-a lungul istoriei putem observa că toate popoarele par să aibă acelaşi ritm muzical destinat a fi cântat copiilor pentru a-i linişti sau adormi. Cântecele au la bază note muzicale joase, cuvinte puţine şi nu foarte complicate, uneori chiar lipsesc. 

*4* Stilurile muzicale ne definesc***

***Află Cum vezi lumea pe diferite tonuri de muzică ***

Se ştie că plantele sunt influenţate de muzică… şi în acest sens au fost efectuate mai multe experienţe ştiinţifice pe plante. Timp de 4 săptămâni plantelor le-au fost puse 3 categorii diferite de muzică: primul grup muzică rock, al doilea muzica modernă, al treilea muzica clasică şi un grup de control fără muzică. Rezultatele au arătat că:

1. Plantele supuse rock-ului au început prin a se depărta de sursa de muzică; au crescut aberant şi au refuzat să înflorească. După trei săptămâni au început să moară. La 4 săptămâni erau toate uscate.

2. Cele expuse muzicii moderne s-au depărtat la 15 grade faţă de amplificator, iar rădăcinile lor s-au dezvoltat doar pe jumătate.

3. Plantele expuse muzicii clasice au crescut cu 5 cm mai înalt decât grupul de control (fără muzică) şi erau înclinate spre amplificator.
Astfel, Dr. T.C. Singh, şeful departamentului botanic al Universităţii Annamalia, India, a demonstrat că anumite stiluri muzicale dublează atât ritmul de creştere a plantelor, cât şi dimensiunile lor.



Un alt experiment care a primit o serie de premii, inclusiv din partea CIA, a fost efectuat pe 72 de cobai masculi standard din aceeaşi tulpină genetică, în vârstă de 4-6 săptămâni, care urmau să străbată şi să înveţe traseul unui labirint, pe care aveau să-l repete de 3 ori pe săptămână, timp de 3 săptămâni. Iniţial, toţi şoarecii au parcurs labirintul în 10 minute. După care, au fost divizaţi în trei grupe şi au fost supuşi la trei tratamente muzicale diferite.
Primul grup a fost supus timp de 10 ore pe zi, pentru 3 săptămâni consecutive, la Hard Rock. Al doilea grup a fost tratat cu muzică de Mozart. Al treilea grup, de control, a fost ţinut în linişte, fără muzică. La capătul celor 3 săptămâni de test, rezultatele au fost următoarele:


1. grupul de control (fără muzică) a reuşit să înveţe labirintul şi să-l parcurgă în 5 minute (faţă de timpul iniţial – 10’);


2. grupul-Mozart a reuşit să-l traverseze în numai 1,5 minute (cu o economie de 8,5 minute);


3. grupul-Hard Rock s-a manifestat ameţit şi confuz, necesitând …30 minute (triplu faţă de cel iniţial!). Şoriceii îşi pierduseră reflexul de a mirosi aerul în căutarea urmelor de dinainte, de parcă rock-ul le-a diminuat simţurile.

În timpul celor 3 săptămâni, cât a durat experienţa, cobaii expuşi rock-ului au fost tinuti în borcane separate, după ce se ratase o încercare anterioară, când cobaii care ascultau Rock au fost ţinuţi laolaltă si s-au omorât reciproc, până la ultimul.

***Diferite stiluri de muzică şi efectele lor***

Stilul clasic: transparenţa şi claritatea unor compozitori precum Mozart sau Haydn ameliorează concentrarea, memoria şi percepţia spaţială.

Muzica romantică: este muzica cea mai încărcată emoţional (Chopin, Liszt, Wagner) deoarece ea recurge la o gamă largă de sentimente, de la cea mai profundă tristeţe până la cea mai mare exaltare sufletească.

Muzica gregoriană: este bazată pe ritmul respiraţiei, dând senzaţia de spaţiu. Este excelentă pentru concentrare, meditaţie, lucru, atenuând stresul.

Muzica barocă: mişcările lente ale lui Bach, Handel sau Corelli dau o senzaţie de stabilitate, de ordine, de siguranţă şi crează un mediu stimulant pentru muncile intelectuale.

Jazz, blues: multiplele forme „clasice” ale jazz-ului pot evoca, la fel ca şi muzica romantică, toată gama de emoţie umană, însă acestea dintâi au un efect mult mai tonifiant asupra organismului.

Rock-ul: anumite forme de „clasice” ale rock-ului stimulează pasiunea, altele relaxează tensiunile interioare. Aceasta muzică conferă stări diferite de la persoană la persoană.


Heavy metal, punk, grunge...: aceste muzici, în general ascultate foarte tare, afectează direct sistemul nervos solicitând în maniera excesivă timpanele şi nervii auditivi. De unde şi reacţiile psihologige imediate, precum creşterea bătăilor cardiace, a respiraţiei, tensiunea, etc.

Techno:  pulsaţia şi frecvenţa ritmică a bass-ului care se găseşte în aproape toate melodiile „comerciale” au efect asupra bătăilor cardiace, crescându-le intensitatea. Într-o ambianţă techno, organismul este constrâns să se adapteze la acest ritm, modificându-i frecvenţa. Ascultarea pe o perioadă îndelundagă, însemnand ore, se instalează o stare de transă. Specialiştii chinezi în medicina energetică afirmă că această muzică perturbă grav 
„gi-ul ancestral”, şi anume energia care ne leagş de vieţile noastre trecute şi cele viitoare.

Muzica sacră orientală, occidentală, tradiţională sau modernă... toate melodiile religioase au particularitarea de a întinde dimensiunile timpului şi spaţiului şi de a creea „unde alfa” în interiorul creierului nostru. De aceea ele sunt propice nu doar în timpul unei veghi spirituale, dar şi în timpul relaxării şi are puterea de a reduce durerea.

Muzica transformă un eveniment într-o formă de adeziune, apropiind oamenii. Anumite părţi muzicale cum ar fi imnul ţării entuziasmează colectivitatea şi însoţeşte bucuria colectivă. Intonarea colectivă provoacă o apropiere între toţi cei care urmăresc ,,cu sufletul la gură” orice eveniment.

Comunicarea este evidenţiată şi prin cântecele religioase şi de colinde care scot în evidenţă puritatea oamenilor, sentimentele şi părţile lor pozitive.

Muzica însoţită de imagine poate fi un mijloc de manipulare. Forţa de comunicare şi de sugestie este aşa de mare încat de-a lungul istoriei anumiţi conducători s-au folosit de energia ei pentru a capta atenţia maselor de oameni. Muzica reuşeşte să creeze ţeluri, unitate şi coeziune atât ca urmare a ritmului dar şi a textului. Cu toţii ne amintim de ,,marile” creaţii de dinainte de 1989 când se compunea şi crea muzică ,,mobilizatoare”.

*5* Efectul Mozart***

Muzica influenţează toate funcţiile organice, însă în special creierul. În acest context se vorbeşte despre efectul Mozart şi despre activarea scoarţei cerebrale sub influenţa muzicii.

Muzica uşoară activează aproximativ 50% din scoarţa cerebrală, muzica simfonică modernă – 70%-80%, muzica simfonică clasică – 90%, muzica lui Mozart – 100%.

Ascultând mereu o astfel de muzică şi obişnuindu-se cu ea, individul îşi rafinează sensibilitatea şi imaginaţia, îşi sporeşte creativitatea. Armonia sunetelor contribuie la formarea simţului estetic, la dezvoltarea intelectului şi a trăsăturilor de lider.

Relaxarea pe un ton de muzică lent ameliorează circulaţia, reducând presiunea arterială, conferind o stare de bine şi de reînvigorare. Putem veni cu obiecţii, spunând că relaxarea cu o carte poate avea acelaşi efect. E adevărat. Însă efectul muzicii este cu mult mai puternic.

***O doza de Mozart pentru hipertensiunea arteriala***

Pentru a explica cum muzica lui Mozart este în măsură să reducă hipertensiunea arterială, cercetătorii neurologi Den’etsu Sutoo şi Kayo Akiyama, de la Univ. Tsukuba, Japonia, au observat pe un grup de şoareci de laborator care sufereau de hipertensiune, şi-au revenit pe ritmurile unui adagio de Mozart. Cei doi cercetători au observat, de asemenea, cum că ascultarea muzicii de către micile animălute a făcut să se mărească cantitatea de calciu transportată înspre creier. Aceasta activează producţia de dopamină care inhibă activitatea sistemului nervos simpatic (unul din componentele sistemului nervos autonom), reducând astfel presiunea arterială. În concluzie, prin dopamina, Mozart garantează şoriceilor o sănătate cardiovasculară mai bună, o speranţă de viaţă mai mare.

Acum că o parte din mecanism a fost elucidat şi că rolul dopaminei a fost scos în evidenţă, este posibil de prevăzut o utilizare a muzicii pentru a corecta anumite simptome ale bolilor legate acestui hormon, de exemplu maladia Parkinson. Daca admitem că muzica poate avea un efect clinic asupra presiunii arteriale, alte numeroase patologii ar putea beneficia de acelaşi efect, precum epilepsia, demenţa senila şi chiar boala Alzheimer. 

***În concluzie... în timp ce ascultăm muzică, aceasta ne influenţează psihicul şi ritmul biologic. 

Din punct de vedere psihic, acordurile muzicale:

- elimină emoţiile negative

- oferă clipe de relaxare când oboseala sau stresul se acumulează;

- ne ,,reintroduc” în evenimente prin care am trecut;

- ne pot sugera unele situaţii sau relaţii, bazându-se pe imaginaţia fiecăruia dintre noi, stimuland-o şi/sau imbogăţind-o;

- măresc rezistenţa la efort, ne mobilizează în diverse activităţi, activează intelectul;

- amplifică stările de bucurie uneori până la extaz. (,,nunta fără lăturari n-are farmec”). Are şi efectul invers de a adânci o stare de tristeţe;

- au efect asupra inspiraţiei intelectuale şi asupra memoriei;

- deschid gândurile către acţiunile pasionale, etc.

Din punct de vedere fizic, muzica :

- intensifică metabolismul, tonusul muscular şi al vaselor de sânge, digestia, respiraţia;

- modifică bătăile inimii;

- reglează tensiunea arterială;

- oxigenează celulele şi le întinereşte;

- intensifică schimburile nutritive;

- ne poate vindeca de anumite boli;

- influenţează sistemul nervos, etc.

Chiar dacă noi suntem indiferenţi la ce fel de muzică ascultăm, corpul nostru reacţionează după cum este programat să o facă. Nu vom putea poate niciodată să înţelegem cu adevărat de unde vine muzica şi de ce ne-a fost dată... dar un lucru este sigur, muzica poate avea efecte pozitive sau chiar nocive asupra noastră. Nu vreau să vă sugerez să ascultaţi doar un anumit stil muzical sau să renunţaţi la cel pe care poate îl ascultaţi în acest moment. Suntem diferiţi dar totuşi identici. Avem capacitatea de a alege şi nu prea. Important este să facem în viaţă schimbări care să ne ajute şi să ne îmbunătăţească stilul de viaţă, să rămânem deschişi la nou, dar să nu devenim copii ale unui sistem sau altul, ci să ne păstrăm doza de originalitate în tot ceea ce ne înconjoară. 

      "Music is the medecine of the mind" John A. Logan

"Life is too short to listen bad music"

Articolul se bazează pe cercetări de pe site-uri şi din reviste de specialitate din Romania şi Franţa. Majoritatea informaţiilor sunt verificate cu ajutorul mai multor surse bibliografice. Dacă găsiti informaţii relevante, completări sau erori survenite în articol vă rog să nu ezitaţi să comentaţi!!! Putem contribui toţi la "SOS sanatatea mea"!